vineri, ianuarie 20, 2017

Adevărata Linişte

Postat Maria

Acum multă vreme, în China antică, într-o bună zi, împăratul s-a retras în camera sa pentru a studia tomuri de documente diplomatice. Îi venea greu să se concentreze, aşa că l-a chemat pe cel mai de încredere ministru al său. Când a ajuns, ministrul a văzut că împăratul se plimba înainte şi înapoi, părând iritat.
Împăratul i-a zis: „Îmi doresc să mă concentrez pe afacerile statului, dar mintea mea este instabilă şi agitată. Când mă simt aşa, am nevoie să mă uit la ceva care să-mi redea liniştea. Pune-l pe cel mai bun artist din ţară să creeze un tablou care să aibă puterea de a mă calma. Vreau ca tema acestui tablou să fie „Adevărata Linişte.”
„Cum porunciţi, Maiestate”, i-a răspuns ministrul.
Câteva zile mai târziu, ministrul a descoperit că existau trei artişti consideraţi a fi cei mai buni din China. Ei erau foarte talentaţi, aşa că au fost aduşi cu toţii la palat. Odată ce au înţeles ce vrea împăratul, s-au apucat să picteze tabloul dorit de acesta.
Când tablourile au fost terminate, împăratul a intrat în atelier împreună cu ministrul pentru a le vedea. Prima pictură la care s-a uitat înfăţişa un lac liniştit înconjurat de munţi. Era o scenă extrem de frumoasă; suprafaţa lacului părea perfect nemişcată şi transmitea un sentiment de pace. Împăratul a zâmbit: „Foarte frumos.”
Cea de-a doua pictură înfăţişa un peisaj de iarnă. Aceasta evoca tăcerea ce se aşterne după ninsoare, o tăcere adâncă ce mergea dincolo de simpla lipsă a zgomotului, pentru că zăpada absorbea orice sunet. Atât ministrul cât şi împăratul au dat din cap aprobator. „Foarte eficient”, a spus împăratul.
Când au ajuns la a treia pictură au observat că aceasta reprezenta o cascadă. „Îmi pare rău, Maiestate,”, a spus ministrul. „Se pare că acest artist nu a înţeles instrucţiunile mele de a picta o scenă despre serenitate. Lăsaţi-mă să arunc acest tablou şi putem alege din primele două.”
Când a vrut să pună mâna pe pictură, împăratul l-a oprit: „Nu, stai”. După ce s-a uitat încă un moment la tablou i-a spus ministrului: „Asta e pictura care îmi trebuie.”
„Ce? Dar Maiestate, cum se poate compara această cascadă cu celelalte două în reprezentarea liniştii? Nu înţeleg!”, a spus nedumerit.
„Cascada nu este cel mai important lucru din acest tablou. Uită-te mai bine”, a fost răspunsul împăratului.
Ministrul a aruncat o privire mai atentă la pictură. El a văzut că lângă cascadă se afla un copac, iar una dintre ramurile sale adăpostea un cuib. O pasăre dormea în interiorul acelui cuib.
„Vezi cum pasărea este capabilă să se relaxeze şi să se odihnească, chiar dacă un curent asurzitor de apă este atât de aproape de ea?!” Împăratul a subliniat. „Este într-o stare atât de profundă de linişte încât condiţiile exterioare nu au nicio putere asupra ei. Nu o pot irita sau deranja. Aceasta este esenţa Adevăratei Linişti! ”

joi, ianuarie 19, 2017

Fricile nu sunt nimic altceva decât niște stări de spirit

Postat Maria
Fricile nu sunt nimic altceva decât niște stări de spirit.

Napoleon Hill a spus aceasta și avea dreptate. În momentul în care ți se face frică în legătură cu ceva, întreabă-te: „De ce fac ca acest lucru să fie real? Care parte din mine mă determină să fac asta?”

Este o diferență enormă între frică și precauție. Precauția avansează cu grijă, în timp ce frica rămâne pe loc, paralizată. Evită paralizia cu orice preț. Nu este bună pentru suflet și nu te duce niciunde.

Știi exact de ce ai citit acum acest lucru.

Cu dragoste, prietenul tău Neale

miercuri, ianuarie 18, 2017

Tu ucizi viitorul, căci îţi tot repeţi trecutul

Postat Maria
Atunci când hotărăşti o destinaţie, trecutul e cel care hotărăşte. Experienţa trecută hotărăşte, cunoştinţele din trecut hotărăsc. Tu ucizi viitorul, căci îţi tot repeţi trecutul, poate puţin modificat, poate puţin schimbat ici şi colo, după cum îţi convine. Şi devii mort, începi să funcţionezi ca un mecanism.

Osho

marți, ianuarie 17, 2017

Tu vei constata că ai devenit două persoane

Postat Maria
Mintea poate încearca într-una să rezolve problemele, dar nu le poate rezolva. Fiecare solutie va aduce cu ea mult mai multe probleme. Acesta este motivul pentru care filozofia a esuat complet. Filozofia este cel mai mare esec din lume si a dus la o irosire uriasă a inteligentei omenesti, o irosire aproape incalculabilă, deoarece oamenii cu cea mai mare inteligentă s-au ocupat toată viata cu problemele filozofice. De la Aristotel la Wittgenstein, mii de oameni sclipitori si-au irosit toată sclipirea pentru simplul motiv că încercau să rezolve probleme luate separat, în loc să meargă la rădăcina tuturor problemelor în ansamblu.
Mintea e singura problemă. Asa se face că filozofia vine cu multe solutii, cu multe concluzii, dar nicio concluzie nu e concluzivă. Imediat răsar mult mai multe probleme. Nici măcar o singură problemă nu a fost rezolvată prin demers filozofic, dar filozofia încă merge pe drumul ei, afundându-se tot mai mult si mai mult în desert. Ea nu poate ajunge la ocean, drumul ei e în mod fundamental gresit. Prin asta se deosebeste religia de ea. Religie înseamnă să nu încerci să rezolvi problemele luate separat, ci să privesti la rădăcina tuturor problemelor si s-o tai pe aceasta. Asta e ceea ce numim meditatie: meditatie este tăierea rădăcinii. Meditatia nu e o solutie pentru nicio problemă anume, ea nu rezolvă nimic. Ea nu face decât să te ajute să te debarasezi de minte, de cea care dă nastere problemelor. Ea nu face decât să te ajute să aluneci din minte asa cum sarpele iese din pielea veche.
Odată ce ai înteles că nu esti mintea ta, marea transcendentă a avut loc. Dintr-o dată toate problemele devin insignifiante, încet, încet ele se evaporă. Rămâi cu o pace adâncă, o mare tăcere se înstăpâneste. Tăcerea aceasta este solutia, pacea aceasta este răspunsul, răspunsul tuturor răspunsurilor. Acesta e miracolul religiei sau miracolul meditatiei, ca să fim mai exacti: anume că fără să rezolve nici o singură problemă ea rezolvă toate problemele, dintr-o singură lovitură. E un salt brusc, un salt cuantic.
Iar în tine sentimentul îsi face deja aparitia. Spui: '' Dacă mă gândesc că am o problemă, atunci chiar o am.'' În momentul în care te gândesti, îi dai nastere; iar odată ce ti-a apărut, începi să cauti solutii. Si cine e entitatea care va căuta solutii, si unde la va căuta? Mintea e cea care va căuta solutii, si le va căuta în minte. Vezi absurditatea situatiei? E ca si cum te-ai trage în sus de snurul pantofilor, ca să te înalti de la pământ; e cu neputintă. Da, mintea va fabrica multe solutii, dar acestea nu vor fi decât superficiale. Chestiunea fundamentală va rămâne neatinsă si multe altele vor apărea, iar procesul continuă...ad infinitum.
...
Si-ti va fi putin mai greu. Deoarece acesta este momentul de tranzitie. Te vei simti foarte vulnerabil, te vei simti aproape scindat, căci nu vei fi în noapte, nu vei fi în zi. Vei fi undeva între ele, pe drum. Doar un mic fragment din tine va începe să vorbească limbajul viitorului, limbajul zilei, iar tu vei constata că e ca si cum ai devenit două persoane.
Osho

LinkWithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...