Iubirea poate exista numai între egali. Iubirea poate exista numai între fiinţe care au învăţat să se iubească şi să se preţuiască lăuntric.
Iubirea nu ia ostateci. Ea nu se târguieşte. Nu este compromisă de frică. Dimpotrivă, acolo unde iubirea e prezentă, frica, prin miliardele de condiţionări pe care le implică, nu poate exista.
Gil Ionita - Sa ne iubim
Asculta mai multe audio diverse
Te încurajez să fii onest, prietene. Iubirea pe care tu o cunoşti nu este genul de iubire despre care vorbesc eu. Genul de iubire pe care îl descriu acum este absolut terifiant pentru tine! De ce oare? Fiindcă trăirea experienţei Iubirii reale pune ca¬păt experienţei tale legate de lumea condiţionată. Când trăieşti Iubirea reală, nu te mai simţi separat de alţii. Pierzi orice aspect al identităţii tale care îi respinge pe alţii. Te deschizi spre o realitate mai vastă - pe care o creezi împreună cu alţii, prin încredere reciprocă. Judecata încetează şi acceptarea domneşte. „Nu mi-e frică de toate astea”, spui tu. Dar te rog să reflectezi asupra acestor lucruri. Fii cinstit cu tine însuţi şi cu mine. Îţi ESTE frică de toate astea, fiindcă ele pun capăt acestui vis, iar singurul mod prin care ego-ul tău ştie să pună capăt visului este prin a muri. Te rog, aşadar, să-ţi recunoşti frica de iubire, frica de moarte şi frica de anihilare. Eu am spus: „Dacă nu muriţi şi nu vă naşteţi din nou, nu puteţi intra în împărăţia Cerului.” Când am spus asta nu am vorbit despre re¬încarnare. Vorbeam despre moartea ego-ului, despre moartea tuturor credinţelor ce te separă de alţii. Vorbeam despre sfârşitul judecării. Ceea ce moare nu eşti tu. Ceea ce moare este tot ceea ce ai crezut că eşti, fiecare judecată pe care ai emis-o despre tine sau despre altcine¬va Asta este ceea ce moare. Iar ceea ce se naşte din nou este plin de lu¬mină şi seninătate. Este Christosul care are viaţă eternă, în tine şi în mine. Adevăr vă spun eu vouă, fratele meu şi sora mea, învierea voastră este aproape. Şi vă este frică de ea! Pe mine nu mă puteţi păcăli. Vă văd tremurând, în genunchi, privind în sus la crucea pe care credeţi că veţi fi ridicaţi în curând, ca să plătiţi pentru gândurile şi fap¬tele voastre păcătoase. Nu vă negaţi frica, fiindcă, altfel, nu vă voi putea ajuta. Ceea ce moare pe cruce nu eşti tu. Tu nu eşti trupul tău. Tu nu eşti gândurile taie înfricoşate şi înfricoşătoare. Toate acestea pot muri şi vor muri. Dacă nu acum, se va întâmpla mai târziu. Nu poţi evita moartea ego-ului. Nu poţi evita moartea trupului. Dârele nu sunt în mod necesar unul şi acelaşi lucru. Nu face greşeala de a crede că ego-ul tău moare atunci când îţi moare trupul, sau că trupul îţi moare atunci când îţi moare ego-ul. Ego-ul tău moare când nu-ţi mai este de folos. Până atunci, nu-ţi va fi luat. Poţi să te agăţi de el aproape veşnic, dar nu o vei face. Pentru că asta înseamnă iadul - şi nu vei vrea să trăieşti veşnic în iad. Va veni o vreme când durerea va fi copleşitoare. Va veni o vreme când vei striga spre mine: „Iisuse! Te rog, ajută-mă! Sunt gata să renunţ!” Acea vreme, te asigur, vine pentru fiecare fiinţă. Până atunci, tot ce poţi face este să treci prin fricile tale. Recu¬noaşte fiecare frică pe care o ai şi dă-mi-o mie - pe fiecare dintre ele. „Iisuse, mi-e frică să mor... Iisuse, mi-e frică de iubirea ta ... Iisuse, mi-e teamă că Dumnezeu mă va părăsi.” Îngăduie ca fricile tale să iasă la suprafaţă şi dă-mi-le mie. Asta va grăbi trezirea ta. Asta te va duce direct la miezul problemei tale, la frica de dincolo de toate fricile tale. Fii încredinţat că, atunci când vei ajunge în acel loc, voi sta ală¬turi de tine. Iubite frate al meu, nu-ţi cer decât încrederea. Dă-mi-o - şi vom ieşi împreună din acest loc al umbrelor. Nu te pot scuti de înfruntarea cu fricile tale, dar te pot ţine de mână atunci când o faci. Fii pe pace. Rezultatul final al călătoriei tale este garantat. Acolo unde sunt eu acum, vei fi şi tu. Şi atunci vei şti cu absolută certitudine că tu eşti Iubire. Ea nici nu s-a născut în tine, nici n-a murit în tine. Ea este inseparabilă de tine. Este singura ta Identitate. PAUL FERRINI
Asculta mai multe audio diverse
Te încurajez să fii onest, prietene. Iubirea pe care tu o cunoşti nu este genul de iubire despre care vorbesc eu. Genul de iubire pe care îl descriu acum este absolut terifiant pentru tine! De ce oare? Fiindcă trăirea experienţei Iubirii reale pune ca¬păt experienţei tale legate de lumea condiţionată. Când trăieşti Iubirea reală, nu te mai simţi separat de alţii. Pierzi orice aspect al identităţii tale care îi respinge pe alţii. Te deschizi spre o realitate mai vastă - pe care o creezi împreună cu alţii, prin încredere reciprocă. Judecata încetează şi acceptarea domneşte. „Nu mi-e frică de toate astea”, spui tu. Dar te rog să reflectezi asupra acestor lucruri. Fii cinstit cu tine însuţi şi cu mine. Îţi ESTE frică de toate astea, fiindcă ele pun capăt acestui vis, iar singurul mod prin care ego-ul tău ştie să pună capăt visului este prin a muri. Te rog, aşadar, să-ţi recunoşti frica de iubire, frica de moarte şi frica de anihilare. Eu am spus: „Dacă nu muriţi şi nu vă naşteţi din nou, nu puteţi intra în împărăţia Cerului.” Când am spus asta nu am vorbit despre re¬încarnare. Vorbeam despre moartea ego-ului, despre moartea tuturor credinţelor ce te separă de alţii. Vorbeam despre sfârşitul judecării. Ceea ce moare nu eşti tu. Ceea ce moare este tot ceea ce ai crezut că eşti, fiecare judecată pe care ai emis-o despre tine sau despre altcine¬va Asta este ceea ce moare. Iar ceea ce se naşte din nou este plin de lu¬mină şi seninătate. Este Christosul care are viaţă eternă, în tine şi în mine. Adevăr vă spun eu vouă, fratele meu şi sora mea, învierea voastră este aproape. Şi vă este frică de ea! Pe mine nu mă puteţi păcăli. Vă văd tremurând, în genunchi, privind în sus la crucea pe care credeţi că veţi fi ridicaţi în curând, ca să plătiţi pentru gândurile şi fap¬tele voastre păcătoase. Nu vă negaţi frica, fiindcă, altfel, nu vă voi putea ajuta. Ceea ce moare pe cruce nu eşti tu. Tu nu eşti trupul tău. Tu nu eşti gândurile taie înfricoşate şi înfricoşătoare. Toate acestea pot muri şi vor muri. Dacă nu acum, se va întâmpla mai târziu. Nu poţi evita moartea ego-ului. Nu poţi evita moartea trupului. Dârele nu sunt în mod necesar unul şi acelaşi lucru. Nu face greşeala de a crede că ego-ul tău moare atunci când îţi moare trupul, sau că trupul îţi moare atunci când îţi moare ego-ul. Ego-ul tău moare când nu-ţi mai este de folos. Până atunci, nu-ţi va fi luat. Poţi să te agăţi de el aproape veşnic, dar nu o vei face. Pentru că asta înseamnă iadul - şi nu vei vrea să trăieşti veşnic în iad. Va veni o vreme când durerea va fi copleşitoare. Va veni o vreme când vei striga spre mine: „Iisuse! Te rog, ajută-mă! Sunt gata să renunţ!” Acea vreme, te asigur, vine pentru fiecare fiinţă. Până atunci, tot ce poţi face este să treci prin fricile tale. Recu¬noaşte fiecare frică pe care o ai şi dă-mi-o mie - pe fiecare dintre ele. „Iisuse, mi-e frică să mor... Iisuse, mi-e frică de iubirea ta ... Iisuse, mi-e teamă că Dumnezeu mă va părăsi.” Îngăduie ca fricile tale să iasă la suprafaţă şi dă-mi-le mie. Asta va grăbi trezirea ta. Asta te va duce direct la miezul problemei tale, la frica de dincolo de toate fricile tale. Fii încredinţat că, atunci când vei ajunge în acel loc, voi sta ală¬turi de tine. Iubite frate al meu, nu-ţi cer decât încrederea. Dă-mi-o - şi vom ieşi împreună din acest loc al umbrelor. Nu te pot scuti de înfruntarea cu fricile tale, dar te pot ţine de mână atunci când o faci. Fii pe pace. Rezultatul final al călătoriei tale este garantat. Acolo unde sunt eu acum, vei fi şi tu. Şi atunci vei şti cu absolută certitudine că tu eşti Iubire. Ea nici nu s-a născut în tine, nici n-a murit în tine. Ea este inseparabilă de tine. Este singura ta Identitate. PAUL FERRINI
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu