Postat Maria
Care este adevăratul drum către Dumnezeu.
Este prin renunţare, aşa cum cred unii yoghini?
Şi cei cu chestia asta care se numeşte suferinţă?
Sunt suferinţa şi slujbele drumul spre Dumnezeu, aşa cum spun mulţi asceţi? Îţi câştigi calea spre rai „fiind bun”, aşa cum te învaţă multe religii? Sau eşti liber să acţionezi cum vrei, să încalci sau să ignori orice regulă, să dai deoparte învăţăturile tradiţionale, să te scufunzi în îngăduinţă faţă de propriile slăbiciuni şi, astfel, să descoperi Nirvana, aşa cum spun mulţi adepţi ai mişcării New Age? Ce să aleg?
Standarde morale stricte sau atitudine de genul - fă ce-ţi place? Ce să aleg? Valori tradiţionale, sau atitudine de genul - las'că te descurci tu pe moment? Ce să aleg? Cele Zece Porunci sau Cei Şapte Paşi spre Iluminare?
Mare nevoie ai să fie ori una ori alta, nu-i aşa? N-ar putea să fie toate?
Nu ştiu. Te întreb.
Îţi voi răspunde deci, ca să înţelegi cel mai bine, deşi adevărul este implicit. Le spun acest lucru tuturor oamenilor care aud cuvintele Mele şi care caută Adevărul Meu. Fiecărei inimi, care întreabă cu sinceritate care este calea spre Dumnezeu, i se arată.
Fiecăruia i se dă un Adevăr spus din inimă. Veniţi către Mine de-a lungul cărării inimii voastre, nu printr-o călătorie a minţii voastre. Nu Mă veţi găsi niciodată în mintea voastră.
Ca să-L cunoşti cu adevărat pe Dumnezeu, trebuie să ieşi din mintea ta.
Întrebarea ta cerşeşte un răspuns şi nu Mă voi da la o parte de la a răspunde interogatoriului tău profund.
Voi începe cu o afirmaţie care te va surprinde şi probabil va ofensa sensibilitatea multor oameni.
Nu există ceva ce se numeşte Cele Zece Porunci.
Dumnezeule, nu există?!
Nu, nu există. Cui să-i poruncesc Eu? Mie Însumi? Şi de ar fi necesare astfel de porunci? Tot ceea ce Eu vreau, este. N'est ce pas?
Prin urmare, de ce ar fi necesar să poruncesc cuiva?
Şi dacă aş fi emis porunci, n-ar fi fost ele respectate în mod automat? Cum aş fi putut să doresc cu asemenea ardoare ca ceva că se întâmple, încât să-l poruncesc - şi apoi să stau de-o parte şi să văd că nu Mi-e respectată porunca?
Ce rege ar face asta? Ce conducător?
Adevăr vă spun Eu vouă: Eu nu sunt nici rege, nici conducător. Eu sunt, pur şi simplu, - Creatorul - iar aceasta trebuie să vă stârnească veneraţia. Creatorul nu conduce, ci, pur şi simplu, creează - creează şi continuă să creeze. V-am creat pe voi - v-am binecuvântat - în chipul şi asemănarea Mea şi v-am făcut anumite promisiuni şi legăminte. V-am spus cu cuvinte clare ce va fi cu voi când veţi deveni una cu Mine.
Tu eşti, ca şi Moise, un căutător zelos. Şi Moise a stat în faţa Mea ca şi tine, cerşindu-Mi răspunsurile. „O, Dumnezeul strămoşilor mei”, a strigat el, „Dumnezeu al Dumnezeului meu, binevoieşte şi arată-mi! Dă-mi un semn ca să le spun oamenilor mei. De unde să ştim că suntem poporul ales?” Şi Eu am mers la Moise, aşa cum am venit la tine acum, cu un pact divin - o promisiune veşnică - un angajament sigur şi categoric.
„Cum pot să fiu sigur?”, a întrebat Moise cu jale.
„Pentru că aşa ţi-am spus Eu”, am spus. „Ai Cuvântul lui Dumnezeu.”
Şi Cuvântul lui Dumnezeu nu a fost o poruncă, ci un pact.
Conversaţii cu Dumnezeu
Neale Donald Walsch
Care este adevăratul drum către Dumnezeu.
Este prin renunţare, aşa cum cred unii yoghini?
Şi cei cu chestia asta care se numeşte suferinţă?
Sunt suferinţa şi slujbele drumul spre Dumnezeu, aşa cum spun mulţi asceţi? Îţi câştigi calea spre rai „fiind bun”, aşa cum te învaţă multe religii? Sau eşti liber să acţionezi cum vrei, să încalci sau să ignori orice regulă, să dai deoparte învăţăturile tradiţionale, să te scufunzi în îngăduinţă faţă de propriile slăbiciuni şi, astfel, să descoperi Nirvana, aşa cum spun mulţi adepţi ai mişcării New Age? Ce să aleg?
Standarde morale stricte sau atitudine de genul - fă ce-ţi place? Ce să aleg? Valori tradiţionale, sau atitudine de genul - las'că te descurci tu pe moment? Ce să aleg? Cele Zece Porunci sau Cei Şapte Paşi spre Iluminare?
Mare nevoie ai să fie ori una ori alta, nu-i aşa? N-ar putea să fie toate?
Nu ştiu. Te întreb.
Îţi voi răspunde deci, ca să înţelegi cel mai bine, deşi adevărul este implicit. Le spun acest lucru tuturor oamenilor care aud cuvintele Mele şi care caută Adevărul Meu. Fiecărei inimi, care întreabă cu sinceritate care este calea spre Dumnezeu, i se arată.
Fiecăruia i se dă un Adevăr spus din inimă. Veniţi către Mine de-a lungul cărării inimii voastre, nu printr-o călătorie a minţii voastre. Nu Mă veţi găsi niciodată în mintea voastră.
Ca să-L cunoşti cu adevărat pe Dumnezeu, trebuie să ieşi din mintea ta.
Întrebarea ta cerşeşte un răspuns şi nu Mă voi da la o parte de la a răspunde interogatoriului tău profund.
Voi începe cu o afirmaţie care te va surprinde şi probabil va ofensa sensibilitatea multor oameni.
Nu există ceva ce se numeşte Cele Zece Porunci.
Dumnezeule, nu există?!
Nu, nu există. Cui să-i poruncesc Eu? Mie Însumi? Şi de ar fi necesare astfel de porunci? Tot ceea ce Eu vreau, este. N'est ce pas?
Prin urmare, de ce ar fi necesar să poruncesc cuiva?
Şi dacă aş fi emis porunci, n-ar fi fost ele respectate în mod automat? Cum aş fi putut să doresc cu asemenea ardoare ca ceva că se întâmple, încât să-l poruncesc - şi apoi să stau de-o parte şi să văd că nu Mi-e respectată porunca?
Ce rege ar face asta? Ce conducător?
Adevăr vă spun Eu vouă: Eu nu sunt nici rege, nici conducător. Eu sunt, pur şi simplu, - Creatorul - iar aceasta trebuie să vă stârnească veneraţia. Creatorul nu conduce, ci, pur şi simplu, creează - creează şi continuă să creeze. V-am creat pe voi - v-am binecuvântat - în chipul şi asemănarea Mea şi v-am făcut anumite promisiuni şi legăminte. V-am spus cu cuvinte clare ce va fi cu voi când veţi deveni una cu Mine.
Tu eşti, ca şi Moise, un căutător zelos. Şi Moise a stat în faţa Mea ca şi tine, cerşindu-Mi răspunsurile. „O, Dumnezeul strămoşilor mei”, a strigat el, „Dumnezeu al Dumnezeului meu, binevoieşte şi arată-mi! Dă-mi un semn ca să le spun oamenilor mei. De unde să ştim că suntem poporul ales?” Şi Eu am mers la Moise, aşa cum am venit la tine acum, cu un pact divin - o promisiune veşnică - un angajament sigur şi categoric.
„Cum pot să fiu sigur?”, a întrebat Moise cu jale.
„Pentru că aşa ţi-am spus Eu”, am spus. „Ai Cuvântul lui Dumnezeu.”
Şi Cuvântul lui Dumnezeu nu a fost o poruncă, ci un pact.
Conversaţii cu Dumnezeu
Neale Donald Walsch
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu